Despre scop si sacrificii

Privind diverse demonstratii sau metode de predare ale unor maestri, probabil ca multi s-au intrebat cum au reusit sa atinga un asemenea nivel fizic, energetic si spiritual. Oare au fost, din punct de vedere informational, daruiti cu ceva in plus fata de cei care nu reusesc sa-si depaseasca propria conditie?

Daca veti avea curiozitatea sa cititi cateva biografii, veti afla ca toti s-au impartasit din normalitate, in stagiile de inceput ale vietii. Unii au plecat la drum chiar cu handicapuri de sanatate destul de serioase, iar altii au plecat la drum cu handicapul bogatiei. Pentru ca bogatia este un handicap; dupa cum este scris „mai lesne va intra o camila printre urechile acului, decat un bogat in imparatia cerurilor”.

Ce a facut deosebirea intre acesti oameni si restul lumii? Cum au reusit sa treaca peste tot si sa atinga realitatea ultima?

Multi vor spune ca au muncit mult, au fost perseverenti in practica si au beneficiat de învățători care le-au arătat o cale pe care au străbătut-o până la capăt, cu credință în (și focalizare pe) calea respectivă. Ce-i drept, acestea sunt aspecte de care este nevoie, dar nu rezolvă totul.

În urma experienței  proprii, precum și prin observarea multor practicanți de-a lungul vremii, din punctul meu de vedere, capacitatea și disponibilitatea de a face sacrificii este cea mai importantă calitate a unui individ care vrea să faca saltul dincolo de iluzie.

• sa renunți la cafeaua de dimineață pentru a practica tehnicile potrivite(care oricum te energizeaza și-ti oferă o claritate a minții mult superioară)
• să renunți la șuetele cu colegii de la job pentru a practica tehnici interne, în pauze
• să renunți la întâlnirile cu prietenii sau prietenele, care abia te așteaptă pentru a-ti povesti ultimele noutăți din viețile lor extraordinar de interesante, în detrimentul unor exercitii de echilibrare energetică
• să renunți la un concert, la un spectacol de teatru, la o excursie spre niste locuri pe care le-ai visat, pentru a medita si lucra cu tine însuți, în speranta ca te vei înțelege și controla
• să renunți la a frecventa o mulțime de retreat-uri minunate (în care te simți bine și înălțător, în care ți se repetă permanent că ești o minune a universului, în care ești învățat cum să câștigi bani ușor și cum să îți aduci dragostea în viață, plus multe alte lucruri extrem de importante pentru persoanele superficiale) însă la întoarcerea acasă te trezești tot cu mintea în mocirlă.

Sintetizând, să sacrifici ceea ce tu consideri frumos, plăcut, înălțător și minunat, pe altarul muncii susținute cu tine însuți. Să te sacrifici pe tine, pentru a te descoperi cu adevărat.

Asta înseamnă sa faci niste sacrificii in virtutea unui scop care nu este scop in sine, este doar o întoarcere la realitate.

Lista de mai sus este extrem de scurtă, în realitate puteti renunta la o multime de activitati total inutile, care va aduc doar placeri efemere. Budha a spus ca toate cautarile omului se nasc din „cele trei otravuri ale constiintei”: ignoranta, lacomia si furia. Eu cred ca un om furios nu poate fi altfel decat ignorant, la fel ca si unul lacom (lacom de bani, de putere, de plăceri, de realizări spirituale etc). Ca atare, singura mare otrava, din care izvorasc toate celelalte rele, este Ignoranta. Iar Ignoranta nu poate fi depasita decat prin autocunoastere, care se bazeaza pe sacrificarea vietii obisnuite, banale, nu prin proiectarea asupra aspectelor exterioare.

Fara sacrificii, omul ramane ancorat in lumea obisnuita a placerilor mai mult sau mai putin sofisticate, a confortului imediat, a propriei alienari.

Cand energia iti este canalizata spre „binele” imediat, padurea nu se mai vede din cauza copacilor.
Cand vrei sa intelegi cu adevarat (nu doar sa discuti despre cât de frumos este să înțelegi), niciun sacrificiu nu este prea mare.
Când reușești să înțelegi cele de mai sus, vezi ca „sacrificiile” respective au reprezentat în fapt o curățenie pe care ai făcut-o in existența ta.

Pentru ca foarte putini pot raspunde la intrebarea „Cine esti Tu?” (nu ce job ai, ce pasiuni sau ce nume ai, nu ce calitati sau defecte manifesti in exterior, și nu ce crezi că ai merita). De ce? Pentru ca ignoranta le călăuzește toate acțiunile și ajung să-și trăiască viața totalmente reactiv, ca o păpușă mânuită de sforile societății. O păpușă nu va ști vreodata cine este cu adevărat.

Intrebati-va cât mai des, in diverse ipostaze, „Cine sunt Eu?”; dacă răspunsurile vor fi diferite (presupunând că sunteți în situația fericită în care știți să dați un răspuns), înseamnă că propria existenta nu vă aparține, chiar dacă sclavia umana este (in teorie) abolita de ceva timp.