Cum aleg? Atitudinea corecta

Un calugar antrenat in post si meditatie are un caracter de invingator mai adanc decat al unui luptator din linia intai. 

In zilele noastre, multi vor sa se „dezvolte”, sa atinga stari de beatitudine, sau macar sa aiba o viata linistita si plina de iubire. Am scris „in zilele noastre”, desi e probabil ca aceste dorinte sa fi existat dintotdeauna. Totusi, in ultima perioada, odata cu explozia fenomenului „new-age”, lucrurile s-au precipitat, ajungandu-se chiar la obsesie, in multe cazuri.

Lasand la o parte faptul ca obsesia dupa o viata mai buna contine in ea insasi germenele nefericirii, acceptand (doar de dragul demonstratiei) ca fericirea este ceva ce se dobandeste muncind pentru beneficii, cel mai greu lucru este inceputul, respectiv „de unde invatam?”.

Majoritatea e tentata (omeneste dealtfel) sa se indrepte spre cei care ii flateaza, le ofera sperante invelite in hartie roz, ii mangaie cu o mana pe crestet si cu cealalta pe buzunar. Este atitudinea caracteristica nulitatilor care au de oferit doar distractie si voie buna, evident contra cost. Sa fie asta o alegere buna? Oare confortul personal hraneste samanta cresterii noastre?

Cineva care are cu adevarat ceva de impartasit nu face pe placul elevului, doar pentru a nu-l pierde. Nu e vorba nici pe departe de ego-ul invatatorului, ci de corectitudinea caii. Cine vrea sa invete cu adevarat, trebuie sa merite, sa lupte pentru a atinge starea in care lupta si linistea devin inutile. Asta nu se poate vinde si nici cumpara, indiferent cati bani, linguseala si „gandire pozitiva” s-ar investi din ambele parti. Lucrurile dobandite usor, fara truda si umilinta fata de tine insuti, sunt ieftine si dureaza putin. 

Cine pierde in cazul celui care asteapta pupaturi pe frunte sau scarpinat pe burta, pentru a incepe sa lucreze intru devenirea existentei lui? E o intrebare pe care foarte multi ar trebui sa si-o puna, in special cei care asteapta sa fie dragaliti cand intra intr-o sala de practica. Cine crede ca cel care are ceva de oferit trebuie sa convinga elevul, pune carul inaintea boilor.

Incetati sa credeti in amagiri ambalate in cutii sclipitoare.
Incetati sa credeti in modelul Osho, escrocul genial care a creat un curent mercantil in asa zisa spiritualitate.
Incetati sa credeti ca puteti plati pentru liniste sau fericire.

„Voi umblati sa va cumparati Cerul si va inchipuiti ca, pentru un pret oarecare, un invatator vi-l poate procura. Cautati sa faceti o afacere oferind putin, dar cerand mult. Nu pacaliti pe nimeni decat pe voi insiva.

Majoritatea elevilor nu au incredere cu adevarat: nu dau ascultare sfaturilor si in cele din urma abandoneaza. Pentru acestia ar fi fost infinit mai bine sa se multumeasca a cauta informatii in ei insisi.”

NISARGADATTA

Articolul nu este scris pentru a denigra pe cineva anume, nici macar pentru a pune, acolo unde ii e locul, categoria de profesori mercantili, fiindca fiecare are rostul lui in aceasta lume. Eu predau cu tot sufletul doar pentru cine merita, pe restul doar ii accept in sala, din condescendenta, ca pe niste trecatori a caror existenta trebuie respectata, ca orice alta forma de manifestare.

Vorbele de mai sus sunt scrise din mila, si vor sa traga un semnal de alarma in mintea celor care isi pierd viata printre cursuri si retreat-uri „de simțit bine”, care mai de care mai „tandru” promovate, dar atat de gaunoase incat mi se rupe inima de soarta participantilor. Va sfatuiesc sa incepeti sa ganditi, inainte de a va indrepta viata spre ceva anume.