Să gândești singur poate deveni înspăimântător, fiindcă până la înțelegerea ultimă sunt praguri, în care singurătatea și lipsa aparentă a rostului tău în univers reprezintă aspecte greu de îndurat, dar aceasta este calea spre adevăr.

Rupeți tradițiile și obiceiurile, gândiți singuri și liberi, nu vă mai lăsați manipulați de frică, evadați din închisoarea condiționării trecute. Izolarea aparentă la care veți fi supuși, o perioadă, va fi benefică, fiindcă va aduce liniște, iar liniștea revelează sinele.

Viața nu trebuie sa fie o suită de condiționări din partea exteriorului, viața e doar o iluzie pe care ți-o poți construi singur, exact așa cum simți.
Dincolo de iluzia vieții, stă existența, cea de care nu te poți îndepărta nicio clipă, indiferent de cât de abrutizat și inconștient ai ajuns, datorită tradițiilor și obiceiurilor pe care educația, impusă de societate, ți le-a inoculat.

Tradiția te încătușează în conceptele vieților trecute ale înaintașilor, îți subjugă mintea și îți răpește libertatea, mințindu-te frumos. Prin tradiție și obiceiuri, retrăiești fricile și greșelile celor care le-au creat. 

Adevărata existență apare abia când tradiția e distrusă.

Fiindcă Existența, pur și simplu, Este. La fel ești si tu, faci parte din ea, Ești Ea. 

 

Leave a comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.